Despre operatii estetice

Dorinta de a imbunatati aspectul facial, al corpului si construirea aspectului tanar sunt scopurile care au facut din chirurgia plastica, estetica si reparatorie unul din cele mai provocatoare domenii ale medicinii.
Chirurgia estetică este o ramură exclusivistă şi relativ necunoscută a chirurgiei generale, motiv pentru care intervenţiile estetice au generat de-a lungul timpului numeroase întrebări şi controverse.
Care sunt riscurile unei operaţii estetice?
Riscurile unei operatii estetice sunt în general asemănătoare cu cele ale unei operaţii comune. Riscul major în cazul operaţiilor estetice poate fi reprezentat de neîmplinirea aşteptărilor pacientului în ceea ce priveşte rezultatul operaţiei, fapt cauzat fie de o comunicare preoperatorie defectuoase între medic şi pacient, la consultaţie, fie unor aşteptări exagerate din partea pacientului (chirugia estetică remodelează, dar nu întinereşte).

Riscurile legate de actul operator pot fi reprezentate de sângerări, hematoame, infecţii. Aceste riscuri pot fi reduse la minimum printr-o conduită corectă atât a medicului, cât şi a pacientului. Mai rămân riscurile legate de actul anestezic care, din fericire, sunt foarte rare.

Cum trebuie să se pregătească un pacient pentru operaţie?

După ce pacientul a stabilit împreună cu doctorul estetician că va urma să se opereze, pacientul trebuie să ştie că, în cazul unei anestezii generale, nu trebuie să mănânce şi să bea nimic în ziua operaţiei, trebuie să-şi facă analizele stabilite de către medic. De obicei trebuie să ştie că va sta circa 24 ore internat în clinică şi este avertizat că perioada de convalescenţă postoperaţorie este de cel puţin de 3-4 zile.

De asemenea, cu circa 2 săptămâni înainte de operaţie pacientul nu trebuie să ia medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (Aspirină, Nurofen, Vitamina E, etc). În cazul femeilor trebuie întrerupt tratamentul cu anticoncepţionale cu circa 3 săptămâni înainte de intervenţie.

Cât durează recuperarea după o operaţie estetică?

Perioada de recuperare după o interventie estetica este diferită. Depinde de tipul intervenţiei, dar şi de persoana care o suportă. Vârsta, sexul, calitatea pielii, factorii genetici şi ereditari, dispoziţia psihică a persoanei sunt variabile care influenţează durata de recuperare. În general, recuperarea poate varia între 2 zile şi 3 săptămâni, în funcţie de complexitatea intervenţiei estetice.

Care este vârsta minimă/maximă pentru operaţiile estetice?
Unele dintre intervenţiile estetice se fac de obicei la o vârstă tânără (rinocorecţia, urechi decolate, sau mărirea sânilor), altele sunt apanajul vârselor mai "coapte" (liftingul facial, abdominoplastia), altele se pot face aproape la orice vârstă (liposucţia). Nu există o vârstă ideală pentru efectuarea unei operaţii estetice, fiecare pacient având propria imagine despre sine. Vârsta ideală este reprezentată de momentul în care motivaţia pentru efectuarea operaţiei este puternică, întemeiată, rezultatele asteptate sunt realiste şi implicaţiile fizice şi psihice sunt pe deplin înţelese de către pacient.

RIP Alexander McQueen

Designerul britanic Alexander McQueen,in varsta de 40 ani, s-a sinucis, la cateva zile dupa moartea mamei sale , Joyce, si dupa aproape 3 ani de la sinuciderea prietenei lui cele mai bune Isabella Blow( Mai 2007 ), cea care l-a descoperit pe designer si l-a ajutat pe parcursul carierei.Creatorul de moda a fost devastat la aflarea vestii mortii prietenei lui, incat i-a dedicat colectia primavara-vara la Paris Fashion Week 2008 .



Lee Alexander McQueen, cel mai mic din cei 6 copii ai famieliei , a urmat cursuri de croitorie la Savile Row, si in 1994, McQueen s-a inscris la London's Central Saint Martins- fashion school. Dupa absolvire, si-a inceput proria afacere.In 1996, a fost numit director de creatie la Givenchy, iar prima colectie a avut un mare succes, ajungand sa aiba clinte precum: Nicole Kidman, Penélope Cruz, Katie Holmes, Sarah Jessica Parker.

McQueen a devenit "copilul teribil" al modei după ce a fost descoperit de Isabella Blow, care era redactor de modă la revista de specialitate Tatler. Ea a cumpărat toate hainele realizate de acesta pentru show-ul său de absolvire, contra sumei de 5.000 de lire sterline.


McQueen, homosexual declarat, s-a descris ca fiind "oaia roz a familiei", el părăsind şcoala la vârsta de 16 ani.
După stagiul la Savile Row's Anderson & Sheppard, el a lucrat pentru Gieves & Hawkes, apoi în Japonia şi în Italia.

S-a întors la Londra în 1994, unde s-a înscris la şcoala de modă Central Saint Martins. După absolvire, McQueen şi-a lansat propriul label în East End, Londra.

În 1996, el a devenit designerul principal de la Givenchy, succedându-i lui John Galliano, înainte de a-şi uni forţele cu Gucci, care i-a cumpărat 51% din companie.

Până la sfârşitul lui 2007, Alexander McQueen avea magazine în New York, Londra, Los Angeles, Milano şi Las Vegas. Rihanna şi Lady Gaga se numără printre celebrităţile care au purtat frecvent ţinute create de McQueen, în viaţa de zi cu zi sau în videoclipuri.

Ceasuri

In ziua de azi, ceasul nu mai reprezinta doar un instrument de masurare a timpului, ci un element fashion, sau o bijuterie, menit sa te caracterizeze si de ce nu, sa-ti ofere un anumit statut. Tocmai din acest motiv, acestea se incadreaza in tendintele momentului. De exemplu, la ora actuala, sunt in voga ceasurile mari, stil barbatesc.Iata cateva idei de la care ne punem inspira pentru achizitia unui ceas la moda.



Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut nevoie de a împărţi ziua în anumite perioade de timp. Anul îl împărţeau în funcţie de semănat, recoltă, căderea frunzelor sau în funcţie de momentul îngheţului şi dezgheţului. Însă ziua a putut fi împărţită în două părţi, separate de momentul mesei de prânz, nu era nevoie de ceasornic pentru a stabili acest eveniment, o făcea stomacul, care indica momentul întreruperii lucrului.



Se crede că ceasul, aşa cum este el cunoscut azi, a fost inventat în 1300, dar nu există o dată exactă pentru asta. Instrumente de cunoaştere a momentului zilei au existat încă din antichitate. Egiptenii au construit ceasul solar, obeliscul. Orele erau determinate după felul în care se mişcau pe pământ umbrele lui făcute de lumina solară. Asta îi ajuta să ştie în ce moment al zilei se aflau.


Primul ceas public a fost făcut şi ridicat în Milano, Italia, în 1335.
În 1577, Jost Burgi a inventat braţul pentru minute.
Primul ceas cu alarmă a fost inventat de Levi Hutchins în 1787. Alarma din acest ceas suna numai la ora 4 AM.
Oamenii nu au avut ceasuri în casele lor până în secolul al 14-lea.
Ceasul de mână a apărut în Primul Război Mondial. A fost purtat pentru prima dată de fizicianul francez, Blaise Pascal.